despre miere

Continuam subiectul din emisiunea trecuta, in care am vorbit despre miere, iar acum vom vorbi de alte produse ale stupului.

O prima urgenţă de primăvară in viata agitata a stupului -- o reprezintă productia de propolis, unul dintre cele mai puternice medicamente ale naturii.

Cuvântul propolis , pentru cei ce nu stiu -- vine din limba greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. Învăţaţii greci l-au denumit aşa observând cum îşi construiesc albinele stupul şi ajungând la concluzia că această substanţă joacă rolul de protectie împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate. Amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit intr-un mod cu totul placut ,pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic produs antiinfecţios natural cunoscut. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Propolisul poate fi folosit în stup în 5 scopuri. În primul rând el este utilizat la astuparea fantelor sau fisurilor din adăpostul ocupat de colonia de albine. În al doilea rînd, în regiunile cu climat rece, propolisul este utilizat de către albine pentru reducerea urdinişului. Al treilea scop este acela de a face provizii pentru situaţiile critice cum ar fi nevoia de a-l combina cu ceară pentru a îmbălsăma un oaspete nedorit care a murit în interiorul stupului şi care a fost izolat ca într-un sarcofag pentru că acesta a fost prea mare sau prea greu pentru a fi evacuat. De multe ori apicultorii găsesc astfel de mumii care pot fi şoareci sau şopârle ucise şi tratate astfe-- proces ce nu permite putrezirea lor. Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios, etanş, care nu permite formarea curenţilor de aer. Acţiunea sa este antimicotică, bactericidă şi bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.
Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen, si secreţii ale glandelor salivare ale albinelor. De la un stup, apicultorii iscusiţi pot recolta o cantitate de 100-400 grame de propolis, în funcţie de zonă. Lucrarea constă din răzuirea de pe pereţii stupului a stratului de propolis care se păstrează, ulterior, sub forma unor bulgăraşi.
Compoziţia chimică reprezintă un amestec de substanţe, în special: acid ferulic, ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenţi, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronţiu), substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici. Compoziţia propolisului variază în funcţie de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conţine 55% răşini şi balsamuri, 30% ceruri şi 10% uleiuri eterice, proporţii care sunt asemănătoare pentru orice fel de propolis.
Cobaltul, de exemplu este foarte putin reprezentat in organism, si are o importanta deosebita in metabolismul acestuia. Acest microelement face parte din compozitia vitaminei B12, care, impreuna cu fierul, constituie un eficient factor antianemic. De asemenea, cobaltul dispune si de proprietati vasodilatatoare. Ajuta la mentinerea integritatii sistemului nervos, precum si la procesele de crestere.
Propolisul, cel mai "medicinal" produs apicol, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite, are sute de indicaţii şi a fost folosit în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.
În zilele noastre,cercetători şi clinicieni din toată lumea descoperă aproape în fiecare lună noi proprietăţi şi indicaţii pentru acest produs natural.
Propolisul, un adevărat "protector al vieţii" a fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând tuturor domeniilor medicale:
POLENUL
Relatia dintre albine si flori reprezinta unul dintre miracolele naturii, o dovada ca regnul vegetal si animal au fost facute sa traiasca impreuna. "Albinele au nevoie de flori ca sa traiasca si florile au nevoie de albine ca sa rodeasca", spunea savantul francez Gaston Bonier. Florile produc stropii de nectar dulce spre a le atrage pe albine, care il doresc pentru a-si produce mierea, albinele le realizeaza polenizarea de care acestea au nevoie.
Fiecare tip de planta in parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele viziteaza toate florile de primavara, vara sau toamna, grauncioarele de polen care ajung in stup vor reproduce diversitatea florala a anotimpului si locului unde traieste acea familie de albine. Pe langa polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori si care este si cel mai raspandit si comercializat , atunci cand albinele sunt duse intr-un loc unde predomina anumite plante (salcam, floarea soarelui, rapita) se obtine un polen predominant al acelei specii. O combinatie unica si magica a naturii, constituita din mii de particule adunate din diferite plante, un adevarat elixir al vietii, acesta este polenul. Un stup produce pe an cam doua-trei kilograme de polen, si pentru fiecare kilogram de polen sunt necesare nu mai putin de 50 000 de zboruri. Dupa culoarea polenului, putem ghici planta din care provine. Polenul galben-auriu provine de la papadie, iar cel galben ceva mai deschis, de la floarea-soarelui; cel rosiatic cu siguranta a fost cules de pe florile de mar, de par sau de piersic, in timp ce, cel de un rosu intens este de pe florile de castan. Exista si polen albastrui, de la diferitele specii de nalba, mov - de la coriandru, sau chiar negru, de la mac. Dar cum albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, ci prefera diversitatea, polenul terapeutic este multicolor.
Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, isi incarca gusa cu nectar. Dupa trecerea pe la flori, ele amesteca pudra fina de polen cu acest nectar, spre a forma grauncioarele pe care le transporta in cosuletele de pe picioare. Atunci cand aterizeaza la urdinis, fiecare albina intra in stup incarcata cu cate doua grauncioare de polen.
Este important de stiut diferenta intre polenul recoltat de albine si polenul purtat de vant . Albinele aduna doar polenul care este bun pentru hrana lor, fara a produce efecte nedorite. Ele nu recolteaza polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertilizate de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele folosesc vantul care le poarta polenul de la o planta la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt usoare si au forme adaptate, incat sa poata fi duse de vant. Aceste polenurile sunt cele care determina vestitele alergii, in timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienti, fara sa determine alergii, mai mult decat orice alt aliment.
Polenul contine: aminoacizi in stare libera sau combinati: acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cistina, glicina, histidina, isoleucina, leucina, lisina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina si valina. Gasim de asemenea provitamina A sau carotenul, vitamina C sau acidul ascorbic, vitamina D si vitamina E, cantitatea extrem de mica neinsemnand ca nu joaca un rol neimportant in compozitia globala a polenului.
Un vast esantion de substante minerale, dintre care foarte multe oligo-elemente, dintre care: calciu, clor, cupru, fier, magnesiu, mangan, fosfor, potasiu, siliciu si sulf. Daca este pus la dizolvat, cu 20-30 minute inainte de administrare, el se va absorbi 100%. Se poate dizolva bine in mai multe feluri de fluide: apa cu suc proaspat de lamaie, iaurt (kefir, sana, lapte prins), bors, sucuri proaspete din fructe si/sau legume. Pentru placerea gustului poate fi adaugata miere.
Intarzierile de crestere la copii - un studiu facut la un spital de copii din Cordoba (Spania) a aratat ca administrarea zilnica a cinci-zece grame de polen favorizeaza dezvoltarea si consolidarea oaselor, accelereaza dezvoltarea sistemului nervos si ajuta la amplificarea functiilor cognitive ale celor mici. Polenul este recomandat chiar si in cazurile in care deja a aparut un retard al dezvoltarii fizice si mentale a copiilor.

Infertilitatea la barbati - un studiu facut la spitalul universitar din Sarajevo (fosta Iugoslavie), a aratat fara dubiu ca un consum regulat de polen duce la o amplificare a activitatii gonadelor, la cresterea productiei seminale, precum si la imbunatatirea acesteia. Studii recente germano-suedeze, facute pe un esantion de 93 de barbati, au aratat ca prin cura cu polen sunt preintampinate infertilitatea si impotenta la barbati cauzate de inaintarea in varsta, dar si de diferiti factori de stres (fizic sau psihic), cum ar fi poluarea, carentele in alimentatie, tensiunea emotionala prelungita, odihna insuficienta .
In Alzheimer - procesele de imbatranire a sistemului nervos sunt incetinite de aminoacizii, vitaminele, mineralele si enzimele din compozitia polenului. Pentru prevenirea Alzheimerului si a altor tulburari neurologice conexe cu inaintarea in varsta se recomanda efectuarea a 3 cure cu polen pe an, de cate o luna fiecare, timp in care se consuma zilnic cate zece grame de polen.
LAPTISOR MATCA
Multa vreme, oamenii care nu erau familiarizati cu produsele albinelor credeau ca laptisorul de matca este faurit de matca stupului. Adevarul este exact pe dos: laptisorul este facut de albine pentru regina lor. Cele mai tinere zburatoare din stup, cele mai pure, numite si doici, il produc in glandele lor hipo-faringiene. Este ca si laptele de mama pentru sugar. In stup, cu laptisorul de matca sunt hranite toate larvele, pana la varsta de 3 zile, dupa care vor manca, atat cat traiesc, doar miere si polen. O singura exceptie exista de la aceasta regula: larva de matca. Ea continua sa primeasca laptisor, care constituie hrana reginei, pe toata durata vietii ei.
Oul din care se dezvolta matca este identic cu cel din care rezulta albina lucratoare. Totusi, cele doua larve se dezvolta diferit, dintr-un motiv simplu: hrana. Laptisorul de matca este cel ce decide cine devine regina si cine ramane o simpla albina lucratoare. Apoi, pe parcursul vietii lor, tot laptisorul de matca determina alte diferente uimitoare. Daca o albina lucratoare traieste 4-6 saptamani, o matca traieste 4-6 ani, timp in care asigura perpetuarea familiei, depunand pana la 2000 de oua pe zi.
In laboratoarele din multe parti ale lumii, cercetatori de renume desfasoara studii amanuntite, la cel mai inalt nivel stiintific si tehnic, straduindu-se sa dezlege misterele laptisorului.
In Japonia, de exemplu, a fost demonstrat ca sub actiunea laptisorului de matca, din celulele stem nervoase se diferentiaza noi neuroni. Altfel spus, a fost rasturnata vechea teorie din medicina conventionala ca neuronii si alte celule nervoase nu se pot regenera.
Celulele stem reprezinta blocurile de constructie originale ale vietii umane, intrucat ele se pot transforma in multe tipuri de celule necesare alcatuirii unei persoane, de la tesuturi epiteliale la organe importante cum sunt inima sau plamanii. Ele ajuta embrionul aflat in pantecul mamei sa se dezvolte intr-un bebelus complet dezvoltat in doar noua luni si se gasesc in numar imens de mare in sangele care circula in cordonul ombilical. Celulele stem se pot multiplica la nesfarsit, avand rolul de a regenera tesuturile distruse, atunci cand sunt in numar suficient de mare, putand recrea un intreg organ, pornind doar de la cateva urme de tesut. Iar laptisorul de matca are capacitatea de stimula formarea in organism a unor cantitati impresionante de celule stem, crescandu-ne exponential potentialul de auto-vindecare.
Lăptişorul de matcă este singurul produs natural în care se găseşte 10 HDA (acid 10-hidroxi-2-decenoic), fiind şi un element principal în compoziţia lui. Acest acid are un important rol antibacterian, antifungic şi antiviral, stimulând şi producerea de celule stem.

O altă substanţă importantă ce se găseşte în lăptişorul de matcă şi care apare în formă naturală doar în acesta, este Acetilcolina. Acetilcolina are un rol crucial în procesul de transmitere a impulsurilor neuronale. Este o speranta pentru bolnavii de alzhaimer.
Laptisorul de matca poate fi consumat preventiv, astfel organismul va fi protejat impotriva diferitelor afectiuni. Se poate administra in lingurita de lemn sau plastic, dimineatea cate 0.5-1 g sub limba, sau in amestec de 10 g cu 250 g miere (jumatate de lingurita pentru copii dimineata, o lingurita pentru adulti).

Laptisorul este lipsit de toxicitate si in multe tari este incadrat in categoria aliment. Daca in stup este folosit ca hrana, putem sa il folosim si noi ca un aliment ce poate fi consumat la orice varsta fiind hranitor, revigorant, intarind imunitatea si sanatatea. Fortifiant, regenerotor, energizant,vitalizant.- Stimulator al cresterii.- Antiinfectios, antivirotic.
- Antitumoral, anticanceros, modulator al sistemului imunitar.
- Antireumatic.- Vitaminizant, antianemic mobilizand rezervele de fier din organism.
- Antisclerotic, incetinind procesul de imbatranire.- Echilibrator al sistemului nervos.
- Inlatura migrenele.- Inlatura radioactivitatea din organism mai ales in radioterapia ce se face in cancer.- Reduce tensiunea.
- Extern, limiteaza fenomenul de imbatranire a pielii.
- Tonifica si hidrateaza pielea, marindu-i elasticitatea.
In cosmetica se foloseste in tratamentul tenurilor ridate, ofilite si imbatranite.
Astfel pentru pistrui sau pete pigmentare se amesteca doua lingurite de zeama de citrice - portocale, lamai, grapefruit - cu o fiola de laptisor de matca si se aplica zilnic pe pete.


Laptisoarul de matca avand cea mai mare concentratie de vitamina B5 dintre toate produsele naturale cunoscute, este inegalabil in ceea ce priveste tratamentele pentru par.
Supranumita si “vitamina frumusetii”, B5 stopeaza seboreea accentuata, reda tonusul si lupta impotriva albirii premature a parului. Efectele ei n-ar fi atat de spectaculoase fara aportul celorlalti compusi ai laptisorului de matca.
Laptisorul de matca reface structura interna a firului de par, acesta devenind mai rezistent, stralucitor si frumos intr-un mod natural si, in acelasi timp, trateaza o lista intreaga de afectiuni ale scalpului, precum: calvitia, matreata, seboreea.
Daca sunteti in situatia de pierdere insemnata a parului sau aveti parul gras, uscat sau lipsit de stralucire, puteti incerca urmatorul remediu: sub forma de masca--
- 1 lingurita ulei de ricin, 1 lingurita ulei masline
- 1-2 galbenusuri proaspete (in functie de lungimea parului)
- 2 g Laptisor de matca Toate acestea se amesteca bine si se aplica pe par. Se acopera apoi capul cu un prosop si se lasa sa actioneze 30-60 de minute, dupa care se degreseaza cu sampon, se clateste si se aplica balsamul necesar. Se poate utiliza de 2 ori pe saptamana.Din experienta mea -- recomand acest tratament ca fiind excelent pentru par.