SECRETELE MIERII

MIEREA – A FOST DENUMITA AURUL LICHID, AL TERAPIEI


Timp de secole mierea a fost considerata un produs sacru datorita gustului sau dulce dar si datorita raritatii sale. Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu recoltarea şi terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) şi le înmagazinează un timp în guşă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la sosire transferă conţinutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se obţine produsul finit. Albinele la una şi aceeaşi ieşire la cules ,frecventează numai florile aceluiaşi fel de plantă (de pe o floare de măr o albină va zbura pe o altă floare de măr şi aşa mai departe); dacă albinele zboară pe flori ale unor plante diferite însemnă că acestea nu sunt culegătoare ci sunt cercetaşe. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Cercetătorul Karl von Frisch (1886-1982), născut în Austria, în urma experienţelor şi observaţilor răbdătoare (pe care le face timp de 40 de ani), a lămurit faptul că albinele îşi transmit una alteia locaţiile florilor prin dansuri. Este vorba de dansul aşa-numit "al recoltei" şi e efectuat de albinele întoarse la stup după ce au adunat polen şi miere. Frisch a descoperit că există două tipuri de mişcări, anume rotirea în cerc si ondularea. Astfel, în patruzeci de ani, el a lămurit cum albinele transmit consoartelor lor direcţia si distanţa până la locurile cu flori, aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea familiei din care fac parte. Frisch şi-a terminat marele tratat "Cercetarea dansului albinelor" in 1965, iar in 1973 primeste Premiul Nobel pentru Medicină împreună cu alti doi cercetatori. Diviziunea muncii in cadrul unui stup este data de varsta albinelor lucratoare. Lucratoarea isi incepe viata curatind celula in care s-a nascut, apoi trece la ingrijirea puetului si depozitarea alimenelor si isi inchei viata prin culegerea polenului, a apei si a nectarului. In cadrul acestui program de munca albinele tinere lucratoare petrec o mare parte din viata lor in interiorul stupului,iar in momentul in care acestea devin culegatoare, devin vulnerabile, la vreme rea si la uzarea aripilor. Cat despre trantori, doar de bine!!! Către sfârşitul verii, începând cu iulie-august, când albinele se pregătesc pentru iernare, trântorii sunt izgoniţi din stup de către albinele lucrătoare şi, dacă pe perioada sezonului activ erau primiţi în orice altă familie, aveau liberă-trecere, acum nu le mai este permisă intrarea. Adunaţi în grupuri , înfometaţi, trântorii mor în scurt timp de foame. Iubiti si abandonati.!!Totusi in familiile fără matcă, orfane sau cu mătcile neîmperecheate sau vârstnice, trântorii sunt toleraţi şi pe timpul iernii. Ca la oameni !! Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretănd nişte enzime care dau valoare mierii. Stiati ca o lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu au putut fi reproduse cu aparatura sofisticata a secolului Xx? Continutul de microelemente al mierii este similar cu cel al sangelui uman, de aceea mierea este foarte usor de asimilat , digerandu-se practic inainte de a ajunge in stomac. Stiti cum se spune: " Cauta, nici albina nu gaseste miere in fiecare floare"iar
" Daca toate mustele ar face miere ar fi faguri pe toti peretii "
Pentru a produce un kilogram de miere albinele trebuie sa viziteze circa 3-4 milioane de flori. Am citit undeva ca o albina pentru a strange polen pentru un kg de miere face aproximativ 40000 de zboruri, aproximativ inconjurul globului pamantesc.

Mierea era utilizata in ceremonii religioase pentru a aduce omagiu zeilor dar si pentru imbalsamarea mortilor. Mierea era utilizata si in scopuri terapeutice si cosmetice. In Egiptul antic mierea era utilizata in gastronomie, medicina si cosmetica.
Mierea este cel mai eficient si sigur antibiotic pe care oamenii l-au cunoscut vreodata. Mai mult decat atat, este singurul aliment in stare naturala care nu se strica niciodata (lucru dovedit de recipientele cu miere descoperite in mormantul faraonului Tutankhamon, unde substanta veche de peste 3300 de ani era comestibila). Conform datelor istorice, mierea dateaza inca de acum 10.000 de ani; cel mai probabil, alaturi de fructe si carnea, mierea salbatica a fost unul dintre primele alimente folosite de oameni. Mierea a jucat rol de medicament pentru prima data in Egiptul antic. Utilizarea acesteia in medicina este inregistrata pentru prima data in Egiptul antic, acum aproape 5000 de ani, intr-un tratat atribuit celui pe care tot mai multi istorici de astazi, il considera adevaratul parinte al medicinei, Imhotep. Acesta descrie amanuntit tratamentele cu miere aplicate pe rani deschise ale muncitorilor egipteni, pe care ii coordona in constructia primelor piramide. Borcane sigilate cu flori de lotus şi miere au fost plasate de lângă sarcofagele ca hrană pentru sufletele celor morti. Papirusuri egiptene, reprezentând cea mai veche civilizatie din lume, de multe ori se referă la miere, în special la valorile sale medicinale. Aproape toate medicamentele cuprinse in aceste scrieri aveau ca baza : miere, vin şi lapte. Iar ofrande cu miere au fost oferite dintotdeauna zeităţilor. Taramul Fagaduintei din Biblie ,promis de catre Dumnezeu evreilor --este o tara unde curge lapte si miere si unde nimic nu le va lipsi. Se pare că mana care a fost dată poporului în drumul spre Ţara Canaanului care a durat 40 de ani, era de fapt miere. Dar ramane o parere. Pentru romani era atat de valoroasa incat era utilizata in loc de aur pentru a plati taxele. In intreg Imperiul Roman, apicultura era o activitate extrem de pretuita: Grecii antici credeau ca zeul dragostei, Cupidon isi inmuia sagetile in miere inainte de a tinti inimile celor care erau destinati sa se iubeasca. Zeita vanatorii, Artemis, avea drept simbol albina. Miedul, o bautura alcoolica obtinuta cu ajutorul mierii era pretuita de antici, care o numeau ”nectarul zeilor”.( avem reteta acestei bauturi ).Pentru hidusi mierea reprezinta unul din cele cinci elixire ale imortalitatii.
S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe, sa atace. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Nici Hippocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, cel al carui principal merit este de a fi pus bazele medicinei ca stiinta in lumea occidentala, nu a trecut cu vederea efectele curative ale mierii. In cele nu mai putin de 70 de lucrari care i se atribuie, Hippocrate mentioneaza calitatile antiinflamatorii ale acesteia si o recomanda in ceea ce avea sa fie -- primul tratat de medicina preventiva.
In Evul Mediu au aparut retete din ce in ce mai complicate in compozitia carora alaturi de miere intrau pulberi de plante, condimente exotice, venin de sarpe, vin sau radacini de plante medicinale. Se stie ca si stramosii nostri, dacii, erau foarte priceputi apicultori si ca, alaturi de sare, aur si argint, romanii duceau din Dacia catre Roma si mari cantitati de miere si ceara de albine.
Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii. Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman, sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati mici de seleniu, crom si iod. Si numaratoarea continua: de la acizii organici (ce ajuta in procesul de digestie si asimilare),la enzime (ce stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine).

Hidromelul sau miedul, bautura pe baza de miere de albine, se prepara inca din antichitate, fiind cunoscut ca unul dintre cele mai vechi remedii cu efect de reintinerire. Unii cercetatori sustin ca aceasta bautura slab alcoolizata si-ar avea originea in Babilon. La vremea aceea, cu peste 4000 de ani in urma, se stia ca licoarea grabeste vindecarea ranilor, ajuta la redobandirea poftei de mancare si a poftei de viate in general, fiind un remediu contra sterilitatii si impotentei.

Alti cercetatori au concluzionat ca hidromelul si-ar avea originea in India, fiind mai vechi de 6.000 de ani. In zilele noastre, cercetarile arata ca hidromelul este un adevarat cocteil devetamine, enzime si hormone naturali, care au ca efect relansarea activitatii hormonale si o actiune reintineritoare certa, aceasta datorandu-se compozitiei deosebit de bogate a mierii.Este ideala pentru doamnele care se afla la premenopauza. Cum se prepara:
Hidromelul se poate face simplu, si acasa, respectand cantitatile si timpul de macerare. Intr-o sticla sau un borcan de un litru se pun opt linguri de miere de albine poliflora lichida si o jumatate de lingurita de polen de albine peste care se toarna apa plata sau apa de izvor. Vasul se inchide ermetic si se lasa la macerat, la temperature camerei, timp de doua zile, agitandu-se de trei, patru ori pe zi. Bautura care rezulta are un gust placut, acrisor si acidulat, usor alcoolizat, cu efecte stimulatoare nervoase, tonice si chiar euforizante. Se beau doua, trei pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Hidromelul este o bautura cunoscuta mai ales pentru calitatile sale afrodiziace, dar si pentru gustul si aroma, extrem de placute.

Mierea este recunoscuta la scara mondiala ca fiind "cheia" tratamentelor de infrumusetare si in acelasi timp, o sursa naturala pentru calmarea iritatiilor si pentru hidratantarea corpului. Utilizata, inca din antichitate, de regina Egiptului, Cleopatra, mierea reda pielii aspectul frumos si sanatos, fiind excelenta si pentru anotimpurile reci. Mierea poate fi folosita in variate domenii cosmetice: masaj, bai, masti si balsame pentru par. Un obicei care devenit "old fashion" este baia cu miere. Insa, acest remediu natural ofera atat un rasfat, cat si hidratare. De regula se adauga miere (cam un sfert de cana) in apa calda. Metoda masajului cu miere a ajuns pina la noi din Tibet. Se bazeaza pe interactiunea pielii cu substantele active biologice din miere. Aceasta metoda este un fel de reflexoterapie, o imbinare uimitoare intre mierea de albine si masaj. Aduce beneficii ca -- îmbunătăţire rapida a circulatiei sangvine in straturile profunde ale pielii si muschi ;contribuie la imbunatatirea functionarii organelor interne . Mierea continand substante active din punct de vedere biologic absoarbe toxinele si contribuie la o mai rapida eliminare a lor din organism. Un asemenea masaj se efectueaza pentru cresterea circulatiei limfei si pentru curatarea pielii. Pielea după efectuarea masajului devine mai elastica, neteda, imbunatatindu-se in acelasi timp starea întregului organism. Pentru un astfel de masaj aveti nevoie de: miere de tei deoarece are un efect relaxant, ulei de masline pentru rolul sau emollient, si uleiuri esntiale de levantica- mandarin- portocal. Amintesc faptul ca , uleiurile trebuie alese dupa propria placere. Daca mirosul unui ulei nu va place este mai bine sa nu il utilizati. In terapie ,se spune ca daca mirosul unui ulei ne place ,atunci sigur avem nevoie de el.(dar acest subiect o sa il abordam alta data pe larg).Ne intoarcem la masajul nostru cu miere si reteta lui este: 100ml ulei masline ,o lingurita -2 de miere, apoi cate 2-3 picaturi din uleiurile esentiale alese.

Scadere ponderala: Cu toate ca mierea are mai multe calorii decat zaharul, atunci cand este consumata cu apa calda ajuta la arderea grasimilor din depozie. O alta reteta eficienta este amestecul mierii cu pudra de scortisoara si apa calda. Se ia o lingurita de pudra de scortisoara, una de miere si o ceasca cu apa calda, se amesteca ingredientele si se consuma acest amestec pe stomacul gol. Nu este foarte clar modul in care aceasta reteta ajuta la pierderea in greutate.Cert este ca taie pofta de mancare. Persoanele care au consumat regulat aceasta bautura au fost multumite de beneficii. In magazinele tip plafar exista o reteta cu miere de acest fel gata preparata. Unul din rolurile pe care mierea de albine il are este acela de a combate diverse probleme legate de aspectul parului (par aspru, varfuri despicate), cat si unele afectiuni ale pileii capului. Masca hranitoare pe baza de miere regenereaza firul de par si ii confera mai multa stralucire si vigoare. Se recomanda ca masca cu miere sa fie aplicata inainte de spalare, se asteapta aproximativ 15 minute sa actioneze, dupa care se clateste cu apa calduta. Parul se spala cu un sampon natural. Reteta este urmatoarea : 2-3 lingurite de miere; un galbenus de ou; 30 picaturi de ulei de camelie sau ceai verde. Pentru parul gras , cu matreata --se mai adauga 20- 30 picaturi de tinctura de propolis. Este ideal sa se aplice aceste tratamente o data pe saptamana.