terapia cu vita de vie

Exista o legenda foarte frumoasa despre vita de vie. Când Dumnezeu a făcut lumea, toţi copacii şi arbuştii se lăudau care e mai mare şi mai frumos. Stejarul se lăuda cu lemnul său tare, nucul că este înalt, trandafirul cu florile roşii şi parfumate.
Numai viţa-de-vie era supărată, cu capul aplecat spre pământ, târându-se umilită prin ţărână. Se plângea că Dumnezeu nu i-a dat nici tulpină tare, nici ramuri puternice, nici flori, nici poame frumoase. Auzindu-i tânguirile, Dumnezeu a trimis acolo un om de ispravă. Omul, cum a văzut viţa-de-vie slabă şi trântită la pământ, a agăţat-o de trunchiul unui fag tânăr. Cârceii s-au încolăcit de copăcel, strugurii s-au copt şi îndulcit ca mierea.
Viţa-de-vie a dat acelui om de ispravă ciorchini parfumaţi. Din struguri, ţăranul a făcut must, iar mustul s-a prefăcut în vin, care i-a îndulcit inima. Astfel a fost răsplătit omul care a ridicat din ţărână viţa-de-vie.
Stejarul şi ceilalţi arbori priveau ruşinaţi la viţa agăţătoare, încărcată de struguri. Cât erau ei de făloşi, stăteau goi de fructe, în timp ce viţa-de-vie era încărcată de struguri delicioşi, parfumaţi şi aurii.

A strabate drumul parcurs de vita de vie pe actualul teritoriu al Romaniei inseamna, de fapt, a reconstitui trecutul acestei tari incepand din cele mai vechi timpuri. Marturii referitoare la acest drum ne sunt oferite de numeroase vestigii si documente apartinand arheologiei, paleontologiei, mitologiei, epigrafiei, numismaticii, lingvisticii, etnografiei si folclorului, istoriei scrise si orale. Ele vorbesc, in primul rand, despre existenta in aceasta parte a lumii a unor conditii naturale deosebit de prielnice pentru dezvoltarea vitei de vie, iar in al doilea rand, despre marele atasament al oamenilor care au trait aici pentru aceasta planta, intrata in credintele, in obiceiurile si in intreaga lor viata. Primele marturii scrise despre geto-daci, desprinsi din masa triburilor trace si deveniti stapani ai teritoriilor din nordul Dunarii, ne sunt lasate de Herodot prin anul 514 i.Chr. El afirma ca ,,geto-dacii constituie ramura cea mai nobila a tracilor", adaugand: ,,getii sunt cei mai drepti si mai viteji dintre traci". Exista numeroase marturii care vorbesc despre importanta pe care geto-dacii o acordau cultivarii vitei de vie si producerii vinurilor. Referindu-se la modul in care vinul era consumat de geto-daci, Xenopol mentioneaza, preluand o informatie furnizata de Homer, ca ,,barbatii si femeile beau vinul dupa moda scitica, neamestecat cu apa, slujindu-se, in loc de pahare sau cani,
de cornuri mari de cerb sau de bou, care treceau din mana in mana". Prima mentiune scrisa despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.Chr. - cca. 24). Ea se refera la masura adoptata de marele rege Burebista (82-44 i.Chr.), fauritorul statului dac centralizat, privind defrisarea viilor. Se banuieste ca decizia luata de Burebista, in urma sfatului marelui preot Deceneu, urmarea nu atat curmarea exceselor populatiei fata de consumul de vin, cat mai ales desfiintarea tentatiei pe care viile din Dacia o exercitau asupra populatiilor straine care veneau aici, mai cu seama din rasarit, atrase de roadele viilor.
La cucerirea Daciei de catre romani, in anul 106, cultura vitei de vie era aici bine introdusa. Sub influenta romanilor, care detineau o experienta mai avansata, tehnicile viticole si vinicole s-au dezvoltat. Importanta pe care o avea viticultura in perioada colonizarii romane a Daciei se deduce din reprezentarile purtate de doua emisiuni monetare din acea vreme. Astfel, atat medalia „Dacia Felix" emisa de imparatul Traian in anul 112, cat si o medalie batuta mai tarziu, in timpul imparatului Decius (240-251), cuprind reprezentarea simbolica a provinciei sub chipul unei femei care poarta in brate doi copii, unul tinand in mana un strugure, iar altul cateva spice de grau.
Vinul fascinaneaza prin complexitatea si versatilitatea sa, fiind practic unul din acele elemente prezente subtil intr-un plan secundar dar cu o contibutie majora la evolutia civilizatiei sub toate aspectele ei. Poate parea exagerata aceasta afirmatie si totusi privind retrospectiv putem constata prezenta vinului din cele mai vechi timpuri in viata oamenilor atat sub forma elementelor integrate in ritualul religios, cat si ca obiect principal ocupational, ca mijloc de existenta, si evident ca aliment si mai ales ca licoare pentru “desfatarea spiritului”. Totodata trebuie mentionat faptul ca vinul a fost folosit ca produs alimentar curativ, cu efecte benefice asupra organismului si chiar cu rezultate foarte bune in tratarea unor boli cardiace si ale sistemului circulator.
Vinul este mult mai mult decat o bautura alcoolizata, vinul naste pasiuni, aduna laolalta milioane de oameni, pasionati din toate colturile lumii, influenteaza economiile celor mai puternice state ale lumii si infierbanta mintea si mai ales conturile bancare ale colectionarilor, dispusi sa plateasca oricat este nevoie pentru o “comoara” scoasa din cele mai renumite crame sau din pivnitele altor colectionari.
In ceea ce priveste istoria mai moderna a vinului parerile specialistilor converg catre ideea ca primele podgorii “domestice” si bineinteles primele vinuri facute din strugurii acestora au aparut in Egipt acum aprox. 6500 de ani si mai apoi in Grecia, Imperiul Roman si China.
Dintre toate vinurile lumii, niciunul nu are o istorie asemanatoare sampaniei. Cunoscut drept cel mai respectat si cel mai scump vin din lume, sampania poarta cu ea o aura de exclusivitate, care a facut-o preferata in lumea regala.. Cel care a descoperit metoda de fabricatie a sampaniei, intr-un mod pur intamplator, a fost calugarul Dom Perignon dintr-o manastire din regiunea Champagne din Franta. In 1743, cel care a transformat sampania in cea mai fina dintre bauturi a fost Claude Moet . El a facut din manastire o vinarie renumita, in care au inceput sa se produca faimoasele soiuri de sampanii.
Sampania se obtine prin dubla fermentare, pentru a se forma mult-apreciatele bule. Cu cat sunt mai mici si mai multe, cu atat sampania este mai gustoasa, mai rafinata, mai delicata. Initial, se considera ca bulele din vin sunt o greseala din fabricatie si erau considerate vinuri proaste, insa cu tipul s-a demonstrat ca tocmai acesta este farmecul sampaniei.
Datorita abundentei si gustului savuros al strugurilor si proprietatilor medicinale ale vitei, ea a fost respectata ca o planta dintre cele mai valoroase, capatand adesea semnificatii religioase si mistice. Romanii sarbatoreau pe 17 martie Liberaliile – sarbatoare consacrata lui Dionysos (Bachus), zeul vitei, moment care coincidea cu “plansul vitei” si cu Dionisiile grecesti. La vechii greci, cultul lui Dionysos era legat de cunoasterea misterelor vietii de dupa moarte, ale renasterii si cunoasterii, via fiind un simbol vegetal al nemuririi. In Israelul antic, vita de vie era considerata de asemenea o planta sacra, fiind identificata in vechile traditii cu miticul arbore al vietii. Simbol al belsugului si bucuriei, ea a fost identificata in traditia crestina cu sufletul omenesc. Textele evanghelice fac din vie un simbol al Imparatiei Cerurilor; Iisus afirma de altfel ca El este vita cea adevarata.
Cunoscuta popular si ca “plansul vitei” sau “apa de vie”, seva de vita de vie picura din abundenta din mladitele proaspete o data cu taierile de primavara ale viei. Cu un gust placut, usor acrisor si un bogat continut de vitamina C, inzestrata cu proprietatile astringente si cicatrizante ale vitei, aceasta seva a fost folosita de-a lungul timpului mai ales pentru tratarea afectiunilor oculare si ale pielii, precum si pentru regenerarea organismului, in curele de tonifiere si revitalizare, ca si pentru eliminarea calculilor renali si urinari.
Seva se recolteaza in mici recipiente din plastic sau sticla ce vor fi bine legate de capetele corzilor de vita proaspat taiate in cadrul taierilor de primavara. Cantitatea ce va fi recoltata intr-un singur vas nu este foarte mare si de aceea este bine sa fie folosite 5-10 astfel de recipiente. Borcanele sau sticlele folosite trebuie sa fie foarte bine sterilizate inaintea recoltarii, iar imediat dupa umplerea cu seva ele vor fi inchise etans si pastrate numai in frigider pana in momentul utilizarii. Seva vitei de vie este folosita din timpuri stravechi pentru tratarea bolilor de piele (pete pigmentare, eczeme, psoriazis, cancer de piele)si de ochi (cataracta, conjunctivite acute si cronice), se poate administra intern cate o lingura de 3-4 ori pe zi, avand actiune antitumorala, regeneranta, revigoranta, detoxifianta; pentru a pastra mai mult timp aceasta seva, se amesteca cu putin alcool de 60 de grade si se imbuteliaza in sticlute inchise la culoare
frunzele sunt indicate in: hipertensiune arteriala, metroragii, hemoragii uterine, hipermenoree, tulburari de menopauza, combaterea obezitatii, flebite, litiaza biliara, diaree, constipatie; in uz extern: eruptii cutanate, eczeme, conjunctivite, dermatite; fructele sunt indicate pentru: afectiuni cardio- vasculare, boli respiratorii, renale, convalescenta, cancer, boli digestive, hepatice, demineralizare, consumati ca atare sau sub forma de suc natural sau compoturi, stafide
Extract de muguri de vita de vie, prezinta organotropism specific asupra sistemului reticulo-endotelial si asupra aparatului osteo-articular, este eficient in tratarea anginelor, inofaringitelor recidivante, in reumatismul articular acut cu valori ridicate ale ASLO (valori ridicate ale streptolizinelor), artrite la nivelul articulatiilor mici, artrite deformante, imunodeficienta, leucocitoza, limfocitoza, antianemic, imunostimulator
Vinul fiert cu un varf cutit de scortisoara si cateva bobite de piper da o licoare buna in caz de gripa, raceala, expunere indelungata la frig.
Uleiul din seminte de struguri este Un campion al anti-imbatranirii

Desi vita de vie este cultivata de mii de ani, extractia uleiului din seminte este de data recenta, datorita dificultatilor tehnologice de obtinere a lui. Initial, el a fost fabricat doar in Franta si in Italia si a fost utilizat strict in alimentatie. Apoi a fost utilizat extern, in cosmetica, pentru ca este usor resorbit de piele, pe care o inmoaie si o intinde. Abia la urma a fost luat in vizor de catre industria farmaceutica.
Uleiul de samburi de struguri contine cantitati insemnate de vitamina E si vitamina F, precum si unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, contine asa-numitele procianidine , care sunt un agent anti-imbatranire de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C. Mai contine substante care ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si a inimii, care catalizeaza actiunea unor vitamine in corp, care ajuta la tinerea sub control a reactiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a nascut de curand.
Bolile vasculare - Folosirea constanta a uleiului de samburi de struguri in salate, care vor fi consumate zilnic, este suficienta pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculara sau arterita. Aceasta pentru ca uleiul de struguri contine substante (asa-numitele grasimi nesaturate) care ajuta la mentinerea tineretii si elasticitatii vasculare, precum si substante care impiedica procesele degenerative ale vaselor de sange. Un lucru este sigur: consumul de ulei de seminte de struguri este printre cele mai bune antidoturi impotriva Alzheimerului.
Bogat in vitamina E, este un elixir pentru mentinerea tineretii pielii, dar si pentru prevenirea unor afectiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentari etc.). Masajul facut dupa baie cu ulei de samburi de struguri impiedica pierderea apei (mentinand hidratarea pielii), da stralucire si finete epidermei, intarziindu-i imbatranirea.
In 1993 a fost prezentat la conferinta anuala a "Colegiului stiintific de Cardiologie din Statele Unite" un studiu pe 56 de pacienti, barbati si femei, care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumand zilnic cate 43 de grame de ulei de seminte de struguri, acestia si-au redus cu 15,6 % nivelul colesterolului din sange in doar 3 (!) saptamani. In prezent, uleiul de samburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment pentru scaderea si mentinerea la cote normale a nivelului colesterolului.
Semintele de struguri contin substante cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E si procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la cresterea imunitatii organismului. O cura cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, mentinuta minimum o luna, ajuta la marirea rezistentei organismului la factorii infectiosi.
Ten uscat - O data la trei zile, se maseaza obrajii, pometii, fruntea si gatul, cu ulei de samburi de struguri. Are efecte de protectie, mentine hidratarea si impiedica formarea ridurilor.
Consumul moderat si regulat de vin poate preveni afectiunile cardiace datorita taninilor si compusului numit resveratrol, continute in cantitati mai mari in special de vinul rosu.